Felicitare de Pasti- Parintele Paisie Olaru

75de36ceeac69a501e8c141883870197

Aș vrea ca pentru Sărbători

Să vă fac o bucurie

Cu câteva duhovnicești flori

Și câte un firicel de tămâie.

Floricica este scumpă,

Că-i din dragoste fierbinte,

Iar tămăia v-amintește

De al vostru fost părinte.

Multe aș avea de spus,

Dar acum sunt ocupat,

Că stăpânul meu Iisus

Mi-a poruncit să stau în pat.

f31528661056058f89bfda56f98d2472

De asta deloc nu bănuiesc,

Că doar fac o ascultare,

Ci cu drag eu mulțumesc

C-am ajuns și Postul Mare.

Și dacă voi avea binecuvântare

Și din pat mă voi scula,

Aș vrea ca dulcea cântare

De Paști să pot asculta.

Părintele Paisie Olaru

Scrisoarea lui Valeriu Gafencu catre Parintele Arsenie Boca ( 1946 )

imagesI2LAERHQ  parintele arsenie boca

„Prea Cucernice Părinte iubit de sufletul meu, în lupta cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune. Si-ntotdeauna mă gândesc ca Bunul Dumnezeu, în dragostea-I nemărginită pentru oameni, ne trimite încercarea suferinței, ca prin ea să ne purificăm de păcate, să ne învățăm a renunța cu bucurie la tot ce-i trecator și să ne îndreptăm cugetele spre Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.

În suferintă m-am putut cunoaște pe mine însumi, mi-am putut cunoaște goliciunea și nimicnicia. Azi mă văd un păcaăos, cel mai păcătos om.
Și când am privit în adâncul inimii mele, am găsit acolo darul neprețuit al Iubirii, Izvorul tuturor virtuților, pe care Dumnezeu l-a sădit în om spre cultivare și desăvârșire. Și eu, ca un rob ticălos, am nesocotit o viață întreagă acest dar (…).
Azi mulțumesc din tot sufletul pentru toate suferințele și umilintțle prin care mi-a fost dat să trec, caci ele m-au adus la coștiința păcatuluiși m-au făcut să înțeleg că singura cale care duce la mântuirea Neamului este Calea evanghelică: Hristos.

Cu fiecare mică jertfă de iubire trăiesc o bucurie mare, unică. Din renunțăi îmi culeg mulțumirea și sufletul mi-i însetat de dăruirea totală pentru Hristos (…). De multă vreme am luat hotărârea de a trăi curat, în Duh creștin.
Sunt fericit, căci dacă mi-i îngrădită libertatea fizica de caăre legile omenești, prin zidurile închisorii, în schimb Dumnezeu mi-a dăruit libertatea sufletului prin trăirea Iubirii – și această libertate este bunul suprem pe care l-aș fi putut câștiga în lumea aceasta plină de deșertăciuni (…).

Numai în măsura în care slujim lui Dumnezeu contribuim la salvarea neamului, la înnoirea lui sufleteasca. Căci unul singur e drumul care duce la Inviere: Golgota, jertfa de bună voie pentru Iubire și Adevăr.

V-am maăturisit, Părinte, gândurile acestea , cu bucurie a inimii mele. Știu că sufletul Sfinției Voastre le primește pe toate cu bucurie și multumire în Domnul (…). Gândul meu de iubire vi-l transmit cu toată caldura sufletului, căci în rugăciunile Sfinției Voastre îmi găsesc odihna.

Aici, în Galda, suntem vreo 70 de deținuți. Printre ei sunt oameni care și-au pus la modul cel mai serios problema mântuirii. În Aiud, anii aceștia de suferință și de grele încercări au contribuit în chip unic la zidirea lăuntrică a neamului, a omului nou: Creștinul. Numai Dumnezeu știe.

Aici la Galda sunt tocmai cei care înțeleg și stăruiesc pe calea mântuirii. Ar fi o bucurie sufletească rară dacă Sfinția Voastră ar veni într-o duminică aici. Ne-am folosi mult toți de cuvântul pe care ni l-ați mărturisit.

Cu dragoste în suflet,
Vă sărut mâinile,
Valeriu Gafencu”
Galda, 19 Mai 1946 „

 

Omul si „Olarul”

O istorisire cu talc a Parintelui Arsenie Boca, care umple Sufletul de Bucurie launtrica. Draga imi e povestioara aceasta si vi-o impartasesc, dupa cum a fost redata:

„O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, dar in special le placeau cestile de ceai. Acestia au observat o ceasca de o frumusete extraordinara si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, ca prin minune, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar El a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!” Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana am obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”

articol ajutor-1

Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” 

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”

EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“

Morala acestei povesti pline de intelepciune curge lin si subtil:

Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi, iar noi ne alegem la randul nostru singuri Misiunile, in functie de alegerile noastre.. EL este Olarul, iar noi suntem Argila Lui. Doar ca Omul are mai multa ” Sansa” de a se  re-naste pe Sine, decat cescuta din istorisire. EL ne va modela, ne va plamadi si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, sfanta Sa Voie. DAR , spre deosebire de cescuta din povestioara, Omului i s-a dat si libertatea alegerilor sale, chiar daca uneori resimtim ca aceasta libertate este doar un „ecou” al libertatii, ca e plina de constrangeri, si ca nu este Libertatea insasi. Noi, insa, ne decidem „Forma” finala…in functie de CAT am pastrat in noi, de-a lungul existentei, din sclipirea divina.

Daca viata se traduce  uneori prin oglindirea unui tablou in haos ; cand lumea pare ca se invarte necontrolat, cand simtim ca suntem intr-o agonie a sufletului, e intelept sa ne cufundam in noi insine, sa scormonim adanc in fiecare unitate din ceea ce suntem, sa uitam  ca NOI suntem NOI si sa ne  RE-AMINTIM ca NOI suntem Sine si… sa ne facem un ceai… si sa-l bem apoi din ceasca ce ne este noua draga, asezandu-ne si gandindu-ne la cele spuse de Parintele atat de frumos, de curat. Iar apoi… sa discutam adanc si, mai ales, SINCER cu „Olarul”…

ghjk

In Iubire

Cat mi-au placut aceste vorbe…traite in adancul Fiintei, nu doar urme de tus pe o hartie…Splendid este descrisa Starea sufletului:
„Hoinăresc prin viață, dar știu căutarea. Mă mut de pe un deal pe altul al inimii și privesc tot mai departe. Toate sunt la îndemână la momentul potrivit. Scrisul este un gest al dragostei… Nu pot să nu scriu. Dacă scrisul nu ar fi existat, ce dureri am fi suferit. Suflet nobil. Uneori chinui texte în prisosul inimii. Revin. În inimă și în minte se duce un ultim ceas al concluziilor, al dăruirilor, al vederii. Sufletul se deschide și notez. Binele trăit bine. Uit. Nu mă mai tem! Cât de bogată poate fi clipa! Cât de multe se pot întâmpla în inima unui om!… Doamne nu mai calculez eu, ci Te las să lucrezi în viața mea.

2
A înțelege totul înseamnă a ierta totul!

Iubirea nu se comentează, ea nu iubește comentariul.  Felul în care „citim” iubirea îi dă valoare și putere. Când iubim dăruim. Taina Treimii este Taina Iubirii. Când nu ne mai bucurăm că ne vedem, unul pe celălalt, în ceasul acela am murit…
Uneori timpul se dilată, alteori ne fuge de sub picioare. Întotdeauna vor exista cuvinte nespuse aduse până la marginea inimii și uitate acolo ca niște semințe nesemănate. Ziua despărțirii…Când închidem uşa spre celălat, ni s-a închis uşa în cer…”
Hrisostom Filipescu