Parintele Petre Focsaneanu

Astăzi ESTE despre El. Astăzi e Rost de mărturisire de suflet.
Părintele Petre îmi și ne este: unchi, Moș, Străbun și, mai ales, este Părinte al familiei noastre și al Neamului.

Voi începe cu un „La mulți ani binecuvântati!” tuturor celor care astăzi sărbătoresc pe cei 2 Sfinți Petru si Pavel, celor care le poartă numele cu bucurie , de asemenea!

Iar acum, simt să pescuiesc gânduri și simțăminte cu o traire ce arde miezul inimii.
Până acum ceva timp, ziua de astăzi, de 29 iunie, era ziua în care îmi sărbătoream  numele de botez.
De ceva vreme, însă, această zi este mai mult ziua lui, decât ziua mea. Nu o mai simt Ziua mea, decât ca Dar și ca responsabilitate de conștiință și constiență. 

Imi plec fruntea și cu inima înflăcărată de recunoștință, dar muiată în lacrimi de neputință pentru acel „Atunci” în care eu nici nu existam, salut românește, cu credință și cu dragoste de cer pe cel care a fost Părintele Petre Focșăneanu.
Pe Parintele și pe fratele Părintelui, preot, de asemenea, Ioan Focșăneanu, preoți slujitori în satul mamei și bunicilor noștri dinspre mamă: Lehancea, Podul Turcului, Biserica ” Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.

( Bisericuța ” Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, sat Lehancea- pe partea stângă, față-n față cu Biserica , sunt mormintele celor 2 preoti frați : Petre și Ioan Focșăneanu. )

Născut pe plaiurile Moldovei iubite, Podul Turcului, plaiuri de vis ale copilăriei și adolescenței, Părintele PETRE FOCȘĂNEANU a plecat spre nașterea în ceruri la Gherla, după ce timp de 2 luni a fost torturat pentru „îndrăzneala” de a oficia în celulă Slujba de Paști a Învierii, pentru ceilalți frați deținuți, fiind acuzat de prietenie cu Nichifor Crainic.

Inima îmi e cu atât mai copleșită cu cât la ” o mână” de zile de la plecarea lui la Domnul, pe 17 iunie, peste 29 de ani + câteva zile aveam să mă nasc, purtând în inima un nume ce îmi va aminti mereu nu numai de Sfântul Apostol, ci și de Părintele Petre.

Din toate postarile mele anterioare…îmi cunoașteți poziția față de toate cele petrecute Atunci. Și față de toate cele ce se petrec Acum. Blândețea îmi pălește „oleacă” și rămâne doar spada Adevărului,îmbrățișată de împăcarea în Pace cu Cerul, în demnitate și fermitate, crezând cu tărie că, la un anume Ceas, toate cele petrecute Atunci se vor întoarce prin justiția divină a înțelepciunii și a iubirii supreme. Lupta din „acel” Atunci se poartă altfel în „acest” Acum. 

Cu brațele întinse spre Cer te îmbrățișez Părinte Petre, dragul nostru Mărturisitor al credinței strabune. Noi, nepoții, strănepoții și toți cei care vor mai veni după noi vom crește știind despre tine, purtându-te în ființa ce suntem și ne rugăm Cerului să putem duce mai departe vii : crezul, voința și puritatea inimii tale.
Gherla de atunci, satul iubit ție și nouă, Lehancea, Bucureștiul, Brașovul, Bacăul, Reșița, Iașiul, ( pe unde este familia răspândită) aprindem cu toții o lumânare pentru Ceruri.
Mulțumim cu inimile noastre, Părinte !

 


Adun aici cateva din articolele de arhiva despre Părintele Petre: