Re-întâlnire

Din pașii ce-ți susură-o doină de vremuri
Ce nu demult ți-au șiroit pe pleoape,
Desprinsu-s-a Roata chemărilor surde
Amestec de timpi, buzunaru-mi de ape.

Te cheamă aievea, deși n-ai să vii,
Ți-s bolta și steaua atât de departe,
Din veac, căpriori iți tresaltă prin codrii
De inimă-Brad, cu ventricule sparte.

În lunci verzi de gând, ți-am gustat adierea
Privirii de zar, cu un grai vătămat
de ciocniri din Olimp, ce-n ritm sacadat
își soarbe din ceașca clipitei, sosirea .

Podul vremii se închină la izvorul nemuririi,
Din sămânța de ființă dă cioc Azi copilul firii,
Pasul tău îmi încunună părul alb din alte timpuri
Un lup dalb cu suflet- soare își croiește-n anotimpuri
Ceasul lui și clipa noastră, culpă vie din A fi
Aripi curg firesc din sine, spre-a Ierta și a Iubi.

Acum-ul tau ma doare, ne-Locul meu e-n os,
Besmetica vâltoare de pilde și-nțelesuri
Ce-adapă-n noi răspuns: “Nimic nu-i de prisos. ”

Cotrobăi mut prin strana de unde mă privești,
Cu Rost, dar fără ghem, căci firul fuse tors,
Iar furca de ne-timp e implantată-n Sine,
Să nasc tulpini din ea, și flori și mărăcine.

Fâslești pe-aceleași ape ce-și au izvor în mine,
Cunosc și piatra-zid si Peștele-n cetate,
Prin piele-ți curge nufăr, năvod de simplitate.
Nu-mi ocoli privirea, punând obloc pe suflet,
În undița de veacuri, suntem și Lac și Barcă
Și trestie și-amurg și pește în buchet.
Când lumile s-or cerne, avem bilet cu toții
La piesa Conștiinței, din marele banchet.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s