Ce-ar fi oare…da, oare ce-ar fi ?!

Ce-ar fi dacă am înceta într-o clipă

Să ne mai căutăm unii pe alții
Pe străzi cioplite, sub dune de colivii ,
În sunetul surd al ierbii;
În cafenele ce mustesc de săruturi muribunde
Și alinări infantile de adio.

Ce-ar fi dacă am găsi în noi
O Tăcere, Cuibar al tuturor cuvintelor nerostite…
Ce-ar fi dacă aș elibera valul să plonjeze în mare,
Să te caut pe Tine în afara mea,
Într-un așternut șifonat și umed de mărturia
Înlănțuirii trupurilor într-un fior de licurici
Ce ne frământă cu zborul lor.

Și ce-ar fi dacă am închina un toast,
Mustul efemerelor secunde,
Pentru a ne îmbăta iremediabil cu noi, de noi.

Da, ce-ar fi oare…ce-ar fi?
Ar fi… ar fi că Eu nu aș mai fi Eu, ci doar Tu,
Ar fi că Tu, pt a te cuibări în Tine,
Va trebui să-ți faci lăcaș în Mine.

Ar fi că… am vinde fuiorul timpului,
La schimb cu un fus de țese vise, cerului,
Și pene aripilor de înger.
Poezia lacrimii nu ne curge pe noi,
Ci se curge Sieși.
Ne-am căuta în petalele florilor de cireș
Și sărutările ar încununa caișii-răsad
De poteci cu muguri de Noi, în loc de pietre.

Gerul minților șifonate,
Cosaș vândut dorului,
Va preda cetatea, așa cum a fost scris;
Cazemată cu ziduri de scoici, vârtej de astre.
Te trăiesc, Iubire.

Reclame

Un gând despre “Ce-ar fi oare…da, oare ce-ar fi ?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s